Teme. Teme. Teme. Teme. Ma ameteste capu’ deja de la ele si insomnia la putere! ..Si cind te gindesti ca-ti presezi creierii degeaba la unele obiecte stiind ca toata informatia pe care o inveti se duce in van!
My musical mood:
Only time.
octombrie 25, 2009
Trecut-au anii si inca vor mai trece, iar eu n-am decit sa tin pasul cu ei. Sa-mi croiesc drumul in viata si sa dau nastere unor noi amintiri, ca atunci cind voi ajunge batrinica, plina de riduri si inconjurata de nepoti sa afirm ca da, trecut-au anii, dar nu in zadar. Timpul e stofa din care e facuta viata. E brodat de lacrimi de fericire, dezamagire, momente triste si zimbete si imbratisari dulci.
Cind eram mica, eram genul de persoana exploratoare. Activitatea mea preferata era sa astept pina cineva pleaca de acasa, ca eu, mai apoi sa am posibilitatea sa dau fuga prin dulapuri, sa-mi fac vint prin cartile de pe rafturi de parca aveam de gasit comori si sa pun radioul sa cinte tare, tare. Ma fascinau aceste lucruri. Zi de zi, in fiecare om, vedeam un model demn de urmat, iar acum imi dau seama ca odata cu timpul, lucrurile s-au schimbat radical si rolurile jucate de mine la fel. Cine stie, poate chiar el, timpul, m-a facut pe mine sa stau in ipostaza unui model pentru un alt copil explorator? Trecut-au ani, fara stiinta mea, insa nu mi-au permis a uita de pedepsele primite in copilarie, de jocurile competitive pe care parintii mei le inventau atunci cind se stingea lumina si de povestile spuse la miezul noptii.
S-au schimbat atatea senzatii si se schimba in continuare pe masura ce imbatranesc, noi drumuri, noi oameni, noi aventuri, altele insa se intensifica odata cu trecerea timpului si ramin partial aceleasi. Ca de exemplu mirosul casei si cel al persoanelor dragi, mirosul sarbatorilor de iarna si cel de cozonac copt la Pasti. Sint de parere ca timpul intr-adevar trece si nu stiu daca exista cineva care ar nega acest fapt, dar te si mai lasa sa te bucuri si de micile nuante din viata ta care se repeta ciclic.
Trecut-au anii si inca vor mai trece..
Cronici acute.
octombrie 18, 2009
“It’s was supposed to be a team work. It always was. And now..now I’m even scared to fall asleep without my light on. Afraid that I’ll miss something important while I’m sleeping. Afraid that someone will be hurt again”
De obicei nu risc sa ma uit in oglinda de dimineata, de teama sa nu am soc acut. Azi..nici nu-mi mai pasa. O noapte cit se poate de oribila. Noaptea in care am fost vulnerabila si ranita de cuvinte, inecata in lacrimi si posedata de amintiri.Noaptea in care am un spus un sincer “te iubesc” . Noaptea in care aveam nevoie de tine mai mult ca niciodata.
Jon Mclaughlin – Beautiful Disaster
octombrie 17, 2009
*Hates the sounds that goodbyes make.
She prays one day she’ll find someone to need her.
*She never stays the same for long,
Assuming that she’ll get it wrong.
Perfect only in her imperfection.
*Cuz she’s just the way she is, but no ones told her that’s ok.
*And she would change everything for happy ever after.
Caught in the in between of beautiful disaster.
Muste.Ceaiuri.Mirosuri.Vampiri.
octombrie 16, 2009
Ceaiul meu miroase a toamna ploioasa sau mai bine spus a frig neasteptat. E cel mai dorit si iubit. Ma face sa visez si sa pornesc pe tarimuri bintuite de vampiri
. Vampiri draguti si pufosi care intruchipeaza frumusetea in esenta ei, vampiri perfecti, etaloni masculini si vampiri care te impusca din priviri si-ti spun ca-s ai tai pe veci si nicidoata nu-ti vor face rau. Blah. Oare de ce mustele nu tin la viata lor? In momentul asta am omorit o “drozofila”. Ma nebunea. Si cind te gindesti ca putea sa stea undeva acolo ascunsa intr-un colt si sa-si vada de treburile ei decit sa-mi scoata ochii. Oops! Doua drozofile! Se pare folosul lor adus stiintei, nu le-a invatat sa fuga de noi pina la urma. Maybe incearca sa se razbune pentru suroatele ei?! Don’t know
. M-am abatut! Vorbeam de ceaiuri si mirosuri. Geanta mea galbena miroase a nisip si Israel. Garantat, o data pe zi dau cu nasul prin ea si imediat ma trec fiorii. Mi-i dooooooooooor de mare. E linişte. Se-aude doar peruşu’ meu ce ronţăie seminţe si-mi fredoneaza playlistu’.
Green Day – 21 Guns
…pour l’amour…
octombrie 11, 2009Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;
Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,
Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur
Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele…
Ana Blandiana
My wonderwall!
octombrie 8, 2009
De multe ori cred ca din vina mea afara ploua. Am naravul sa pling mult si fara sens, uneori chiar pling asa doar de dragul plinsului si asta ma face sa ma enervez, dar daca ma enervez..arunc foc si para in dreapta si stinga, strig si arunc din mine toata durerea acumulata pentru moment..iar dupa asta ramine doar ceva mic si pufos in mine, ascuns acolo undeva in spatele cutiei toracice si am chef sa beau ceai cu multa, multa lamie pentru a-mi ridica nivelul de acid din organism. Cind n-am ce spune inchei propozitiile cu fraza “..si iaca asa..” involuntar. Am uitat cum imi suna ringtonul la telefon si am chef sa-l aud, sa ma bucure gindul ca cineva dincolo de fir s-a gindit la mine, sa spun un “alo” curios si un “salut” adormit. Am o pofta nebuna sa pictez, sa am la dispozitie un perete intreg si o perie mare, mare si diferite tonuri de albastru si sa arunc culori in dreapta si stinga si nu numa’ culori. Vreau sa ninga si sa-mi fie frig nu numai in casa ci si afara. Azi realizat ca de 2 ani de zile nu am mirosit lacrimioare si obisnuiam sa le ador. Asta ma face sa fiu trista, adica mai degraba melancolica. Ma apuc de citit si ma las de citit si iar ma apuc si iar ma las. Asta deja e pacat. Nu tin minte cind am vazut ultima data un film care sa ma faca sa-mi apara dorinta de a ma naste din nou. Ma simt aiurea si azi nici macar nu stiu de ce. Oasis – Wonderwall.
