De ce te temi? au nu ești tu cu mine?
Las- ploaia doar să bată în ferești ­
Las- vântul trist prin arbori să suspine,
Fii liniștită tu! Cu mine ești.

Ce te-ai sculat și te uiți în podele?
Uimită pari și pari a aștepta.
Nu poți vedea cu ochii printre ele ­
Vrei să-ți aduci aminte de ceva?

Lasă-te-n perini ­ eu îți voi da pace.
Dormi tu ­ și lasă să rămân deștept.
Pe când citesc, întotdeuna-mi place,
Din când în când să cat la tine drept,

Să văd cum dormi… să te admir cu drag…
Cu gura-abia deschisă-ncet respiri,
De pe condei eu mân-atunci retrag.
Pătrunde pacea tristele-mi gândiri.

Frumoasă ești… o prea frumoasă fată.
Ca marmura de albă-i a ta față.
Îmi vine să alerg la tine-ndată
Ș-astfel cum dormi să te cuprind în brață.

Dar te-ai trezit… păcat! și nu mă-ndur.
Dormi liniștit c-un braț pe după cap.
Din când în când cu ochiul eu te fur,
Din când în când din mână cartea scap.

Și-s fericit… Pulsează lunga vreme
În orologi cu pașii uniformi…
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc cu sila… Dormi!

Mihai Eminescu

If I’m honest I have to tell you I still read fairy-tales and I like them best of all.

pentru că somnul nu mă vrea (deși eu l-aș iubi puțin) am să scriu puțin despre toate. despre ce aș vrea să țip, despre ce aș vrea să mă plîng, despre ce aș vrea să uit, despre ce aș vrea să mă laud, despre ce aș vrea! dar fără să dau prea multe detalii, așa doar cioburi ce fac parte din file întregi de meditații despre mai nimic. “să mă crezi tu maică încăpățînată ani înainte, dar mai bine așa rămîn, decît să duc omagii continue unor pereți ce au impresia că sunt zugrăviți frumos, dar nu fac altceva decît să îndepărteze prin culoare veninoasă.”; ”un nou an, da? zici că murim? atunci te provoc timp de 365 de zile să te uimești pe tine însuți, te provoc să adormi cu zîmbet de hipopotam pe față și nici gînd să privești în spate. acceptă provocările cu brațele deschise și înaintează, nu ai, la fel cum nu am nici eu, ceva de pierdut.”; ”crezi că ești fericită acum? îți spun eu ce faci. te amăgești cu lucruri de valoare într-un castel de gheață, cu broscoi leproși la picioarele tale, iar cînd lumea îți v-a fi mai draga, atunci o să-ți apară în față imaginea acelui arlechin, un accesoriu uzat în viziunea multora, ce a reușit prin voință să-și clădească sufletul right back, pe ruinele ce ai lăsat în urma ta.”; ”m-am rătăcit prin librării, cu cărți mii ce păreau a fi interesante și am ieșit rușinată de acolo, pentru ca se uitau urît în partea mea. trebu’ să mă apuc de citit literă printată, să fac față din nou acestor încăperi pline de minuni.” „to write, to paint, to live through colours, to play, to laugh, to be tough, to be organized, to prioritize, to wonder, to love, to forgive”; “cosmopolitan – ft bun. margarita –too much alcohol. strawberry caipiroska – bun. mojito –ft bun. “; “v-a veni ziua, cînd povești tu ai să-mi spui și n-ai să te mai saturi, însetat fiind de mine.” time to love my bed. somnuț.  

fiecare dimineata e un chin. mi-as dori sa dorm putin si in acelasi timp productiv, sa-mi incarc bateriile de energie la viteza, ca mai apoi sa-mi vad de treaba, fara piedica oboselii. am inceput sa visez stickerele galbene cu “to do!” care tot nu ma satur sa le lipesc pe pereti.  si totusi ceva din interiorul meu ma incurajeaza: hai ca poti, nu te da batuta! am carti de citit, documente de intocmit, proiecte de printat, studii de caz de analizat, de raspuns, de alergat, de inscris la cursuri de pregatire profesionala, oameni de vazut, de intalnit, de cumparat, de abonat si poate intre pauze sa mai si respir. o discrepanta majora intre studenta de anul trecut care statea relaxata si poate si cu burta la soare si domnisoara ce a inceput sa intocmeasca un program al zilei ca sa reuseasca sa duca la un bun sfarsit tot ce si-a propus. nu ma plang. imi descarc spalatura de ganduri intr-un post aleatoriu, ca sa fac loc altora. si recunosc, m-am ales cu ce mi-am dorit si stiti cine mi-a spus asta? instinctul, iar instinctul meu este mai mereu corect

eh?

Cred că singurul truc prin care poţi să-ţi dai seama că o femeie te iubeşte este unul foarte simplu: Să o vezi cum se mişcă când vrei să o atingi! Fie că vrei să o apuci de mână, de gât, să vii lângă ea, femeia, când iubeşte, nu tresare! Şi aici nu e vorba de sentiment şi mişcare spontană, e vorba de o împletire, de o ambuscadă, de un mod natural de a te prinde de ea, de a spune că te legi cu ea. Am văzut o groază de tipe care erau cu iubirea pe buze, şi când prietenul le apuca în braţe, săreau din loc, pielea se strângea, se amuţea în propria lor minciună.

Femeile, când iubesc, deschid braţele inconştient, se deschid fără nicio noimă, sunt pur şi simplu libere. Femeile, când iubesc, sunt libere – prin simplul fapt că propria ta constrângere devine pion de desfătare – prin propriul tău mod de a le strânge în braţe, de a le ţine aproape, simplu, fără mimică inutilă. Mereu mi-au plăcut persoanele care iubesc; se văd de la o poştă, au o sclipire în ochi, un fel al lor de a fi în acord cu propriul lor.

O femeie, când iubeşte, nu se ascunde, nu se strânge ca o smochină, ci se adună în jurul tău; în ea nu mai există ocol ferm, există doar adiere şi glas strângător. În ea nu mai există orgoliu şi otrăvuri ieftine, ci o înţelepciune străină nouă, barbarilor, un mod natural de a aşterne cu preţiozitate fiecare mişcare străină. Femeile adună, strâng, aduc în spaţiul lor, prin priviri, gesturi, mimică. Ele, în tot timpul, chiar şi atunci când nu sunt lângă tine, sunt, de fapt, acolo, în inima ta, în făgaşul de acum comun. Femeile sunt modul prin care iubirea se răsfaţă, se subtilizează, se pune cu adevărat în adevărat, în scena tuturor posibilităţilor ireale.

George Colang